Despre carte: 2018 / O serie de prelegeri despre celebrul roman al lui Cervantes „Don Quijote”, citit de cel mai mare scriitor ruso-american al al XX-lea, Vladimir Nabokov, la Universitatea Harvard în 1952 și publicat postum ca o carte separată în 1983, completează cursurile de curs despre literatura rusă și străină pe care le pregătise anterior pentru studenții de la Wellesley College și Cornell University. Mereu bucuros să conteste înțelepciunea convențională și adevărurile năucite, lectorul Nabokov a prezentat opera lui Cervantes ca pe o „carte veche și aspră”, plină de „cruzime spaniolă fără milă” și caracterul ei de titlu - nu doar ca o victimă a batjocurii și a umilinței dintr-o lume ostilă, dar și ca țintă pentru ridicolul ascuns al cititorului. În același timp, potrivit lui Nabokov, în percepția generațiilor ulterioare, Don Quijote a depășit rolul unui bufon patetic și neajutorat, atribuit inițial lui de către autor, și a devenit un simbol al nebuniei sublime și sfinte, personificarea nobilului. singurătate, vitejie dezinteresată și umanism adevărat, în timp ce cartea însăși s-a transformat într-un „mit bine comportat și bizar” despre relația dintre aparență și realitate. Un cercetător perspicace, meticulos și sfidător părtinitor, Nabokov subversează cu măiestrie și, în același timp, confirmă în mod convingător reputația culturală a lui Don Quijote - „cavalerul imaginii triste”, care s-a dezvoltat de-a lungul a patru secole și jumătate..